1. Incidentul Kinross îi are ca protagonişti în roluri principale pe Felix Moncla, un pilot al Forţelor Aeriene S.U.A. şi copilotul însărcinat cu orientarea pe radar Robert Wilson. În seara zilei de 23 noiembrie 1953, radarul de la o bază militară din Michigan a identificat un obiect necunoscut. Ca urmare, cei doi piloţi sunt trimişi într-un F-98 Scorpion, avion de vânătoare, să cerceteze ciudatul obiect. Având dificultăţi în a identifica locaţia obiectului pe radarul avionului în care se aflau, au solicitat îndrumarea radarului de la bază. După scurt timp piloţii se aproprie de obiect, dar nu se mai comunică nimic bazei, cei de la radar observând doar cum cele două puncte se aproprie unul de altul până în momentul în care se unesc într-un singur punct luminos pe ecranul aparatului, iar câteva momente mai târziu acel punct unic rămas, dispare.
Orice încercare de a contacta avionul via radio a eşuat. Deşi se cunoşteau coordonatele exacte în care cele două obiecte s-au "unit", în urma cercetării la faţa locului nu s-a găsit nici o urmă de la avion, ori de la un alt obiect zburător. În ciuda căutărilor îndelungate ale autorităţilor militare americane nu s-a găsit niciodată vreo rămăşiţă din F-98 Scorpion.
Singura explicaţie înaintată de anchtetatori a fost ciocnirea avionului de vânătoare cu un avion ori o rachetă a Forţelor Aeriene Canadiene, însă Guvernul Canadian a declarat în mod explicit în nenumărate rânduri că acest lucru nu este adevărat şi nu aveau nici un aparat de zbor în acea zonă. Mai mult, această ipoteză e dezminţită şi de lipsa oricăror urme ale vreunei prăbuşiri.
2. Asemănător dar poate puţin mai incitant, incidentul Valentich se referă la misterioasa dispariţie a pilotului australian Frederich Valentich. În timpul zborului din data de 21 octombrie 1978, pilotul raportează turnului de control, că o aeronavă este în apropierea sa, mişcându-se cu viteză ridicată şi apropiindu-se periculos de tare de el. Valentich le spune celor de la turn că nu poate identifica aeronava şi că suspectează că mişcările efectuate de aceasta sunt şicane intenţionate. Turnul de control îi raportează însă înapoi că nu recepţionează pe radar prezenţa vreunui alt obiect zburător cu excepţia avionului său. Câteva minute mai tîrziu, lui Valentich i se cere o reconfirmare a imposibilităţii de a identifica obiectul, precum şi o descriere a dimensiunilor acesteia. Pilotul transmite turnului că obiectul zburător este "lung" şi se deplasează cu o viteză mare. După o pauză de 30 de secunde în comunicare, Valentich transmite că nava orbitează deasupra sa şi că are un aspect metalic lucios şi emană o lumină verde. Câteva secunde mai târziu după o altă pauză în comunicări, pilotul anunţă turnul de control că are dificultăţi bruşte cu motorul. După încă o scurtă pauză acesta le spune că "obiectul pluteşte şi nu e un avion", frază urmată de 17 secunde de sunet neidentificat (descris de ce-i ce l-au studiat ca fiind nişte sunete metalice), după care au fost întrerupte orice comunicări.
După cum a fost şi în primul caz, nici acest pilot ori avionul său nu au mai fost găsiţi vreodată. În ciuda cautărilor demarate de autorităţile australiene, nu s-a găsit nici o urmă de prăbuşire, nici o bucată din avionul dispărut.
Un element de fapt ignorat multă vreme a fost o serie de fotografii realizate cu 20 de minute anterior desfăşurării evenimentelor de mai sus, făcute de un bărbat pe nume Manifold ce dorea să surprinde apusul soarelui. Acesta a surprins un obiect ieşind din mare, reieşind din analiza specialiştilor viteza de deplasare a acestuia de aproximativ 200 de mile/h. Desigur că au fost multe opinii care susţin că e vorba de un OZN. Scepticii înrăiţi au respins această teorie, dar nu au fost însă capabili să o înlocuiască cu una mai raţională şi să găsească deci o explicaţie de orice fel.
Adevărul despre cele două episoade de dispariţii poate nu-l vom afla niciodată, aşadar putem doar să speculăm despre adevărata natură a forţelor implicate în producerea acestor incidente. Este important să nu eliminăm din ecuaţie variante doar din pur simţ de conservare ideologică. Universul este o plajă uriaşă, iar noi doar o mică boabă de nisip. E important în această imagine să nu fim egocentrici.
