Proiectul Star Gate (Poarta Stelară) a fost unul dintre cele mai ample programe de cercetare a puterilor ascunse ale psihicului uman din lumea întreagă, finanţat din fonduri guvernamentale, desfăşurat din anul 1970 până în 1995.
Anul e 1970, în plin război rece circulă în lumea spionajului şi a informaţiilor zvonuri, şoapte conform cărora Uniunea Sovietică îşi antrenează soldaţi cu capacităţi paranormale. După ei şi alte state par a testa în mare secret aceste puteri, fără însă ca nimeni să lase a scăpa vreo informaţie despre acestea. La asemenea zvonuri armata Statelor Unite nu poate rămâne impasibilă şi astfel în 1970 prin diferite proiecte unite sub numele de cod Star Gate, încep a testa şi ei capacităţile ascunse ale fiinţei umane. Din informaţile existente la ora actuală, pare că principalele puteri pe care doreau a le cultiva au fost vederea la distanţă (remote viewing) şi precogniţia. Vederea la distanţă e un soi de clarviziune în care subiecţii în condiţii de strictă supraveghere, intrând în stări alterate ale conştiinţei încercau să vizualizeze diverse locuri de pe glob, din spatele linilor inamice, care au aveau o importanţă militară deosebită. Pe aceiaşi linie şi precogniţia, puterea de a vedea viitorul, era cultivată tot cu un scop exclusiv militar. Subiecţi au fost aleşi atât din rândul militarilor cât şi din rândul civililor, iar la punctul de vârf al proiectului ar fi fost până la 22 de subiecţii, rămânând doar 3 în mod oficial la data încheierii programului. În 1995 programul, având ca şi scop furnizarea de date către agenţiile de informaţii, este transferat de sub egida armatei SUA către CIA. Acest moment însă coincide şi cu finalizarea acestuia, oficial cel puţin, căci în acelaşi an agenţia închide programul după ce angajează doi specialişti independeţi pentru a realiza o analiză. Cei doi specialişti înaintează însă rapoarte cu păreri divergente. Astfel Ray Hayman - profesor emeritus în psihologie la Universitatea Oregon şi unul dintre iniţiatorii mişcării scepticismului stiinţific modern alături de mare sceptic James Randi - a ajuns la concluzia că rezultatele nu sunt satisfăcătoare şi e prematur a se pronunţa existenţa acestor capacităţi până nu se fac şi alte teste de către organe independente. Celălalt raport însă, realizat de Jessica Utts - profesoară de statistică la Universitatea California - a arătat că există un efect semnificativ din punct de vedere statistic şi că cei mai talentaţi dintre subiecţi au reuşit să producă un procent cu peste 5% - 15 % peste ghicitul aleatoriu. Acest lucru arată că există un fenomen în momentul în care procentul este constant în decursul a mai multor teste, în mai mulţi ani precum a fost şi cazul în proiectul Star Gate.
În raportul prin care CIA decide închiderea programului îşi motivează acţiunea prin faptul că deşi există un procent statistic, datele erau prea vagi şi prea generale pentru a putea fi folosite de către agenţiile de informaţii. Cârcotaşii şi adepţii teorilor conspiraţiei ar putea uşor sugera că nu e vorba decât de o acoperire şi că programul nu a fost niciodată închis, ci dimpotrivă perfecţionat. Este greu de crezut ca a durat 25 de ani până gând guvernul SUA a realizat că informaţiile sunt irelevante. Este şi mai mare coincidenţa că în anul în care CIA preia programul, la foarte scurt timp ia şi decizia de a-l închide. Dacă însă gândim problema dintr-o altă perspectivă, ce raţiune ar fi putut sta în spatele unei minciunii de oprire a programului şi continuarea lui într-un secret mai mare decât anterior şi desăvârşit, putem găsi suficiente. Astfel, programul a ajuns la cunoştiinţa publicului, de asemenea şi bugetul lui şi faptul că s-au consumat 20 de milioane de dolari pe seama sa, a revoltat opinia publică americană, marea masă a cetăţenilor fiind sceptici faţă de aceste fenomene. Chiar ziarul Time a scris în 1995 (anul în care CIA a preluat programul) un articol critic cu privire la proiect, prezentând faptul că mai existau 3 mediumi, care lucrau pe un buget de 500.000 de dolari. La aceste motive de politică internă mai putem lesne adăuga cel de politică externă şi siguranţă naţională, SUA nu dorea ca alte state să cunoască succesul acestor tehnici în culegerea de informaţii (desigur dacă aceste tehnici funcţionau). Având toate acestea în vedere pare probabil ca CIA să nu fi închis programul şi ca acesta să continue probabil şi în zilele noastre. De altfel au existat suficiente "poveşti" cum că armata SUA a folosit şi foloseşte în continuare mediumi pentru a localiza diferite persoane şi diferite locaţii. Acest lucru nu ar trebui să ne mire căci se întâmplă chiar şi în curtea noastră. Ceauşeşcu a dispus şi el testarea acestor fenomene, iar apelarea la mediumi pentru a găsi persoane a fost făcută în mare secret chiar şi de guvernele noastre mai actuale, un astfel de procedeu fiind aplicat pentru a găsi ziariştii răpiţi în Irak în 2005.
După cum spun adesea însă, adevărul nu-l vom afla prea curând, fie că proiectul a continuat în secret, fie că a fost oprit, informaţiile pe această temă sunt puţine căci secretomania guvernează astfel de proiecte militare. De menţionat că acesta nu a fost singurul din istoria armatei americane. A mai existat unul, de proporţi mai mici, însă mult mai ocultat, proiectul Jedi care a stat la baza cărţii The Man Who Stare at Goats şi a filmului cu acelaşi nume. Pentru cine doreşte mai multe informaţii despre Proiectul Star Gate, recomand Manualul pentru Vedere la Distanţă (remote viewing) elaborat şi publicat de CIA, pe care îl găsiţi aici.
