Experimentul Philadelphia

Povestea aceasta îşi are originea cu vreo 60 de ani în urmă, mai exact i-a naştere în 1955 prin intermediul unui astronom şi scriitor pasionat de fenomenul OZN - Morris K. Jessup. E o poveste despre conspiraţii guvernamentale şi ştiinţă aflată în sfera SF-ului...sau poate nu.

În 1955 Morris K. Jessup publică cartea Un studiu asupra fenomenului OZN (The Case for the UFO), în care prezintă diverse teorii prin care ar putea extratereştri să se deplaseze prin spaţiu, folosind metode alternative propulsie cunoscută de om. Astfel de teorii alternative erau sugerate a fi îndoirea continuumului spaţio-temporal ori tehnologii bazate pe antigravitaţie. Este poate important de menţionat că Jessup avea licenţă în astronomie, un masterat în ştiinţe aplicate şi începuse un doctorat în astrofizică, nesusţinându-şi însă în final lucrarea pentru a obţine titlul de doctor.
În ziua de 13 ianuarie a aceluiaşi an, Jessup primeşte acasă o scrisoare care îi va schimba în mod fundamental întreaga viaţă. Scrisoarea este semnată de un individ ce se recomandă ca fiind Carlos Allende, un fost marinar. Acesta îi relatează faptul că în jurul anului 1943 Marina americană făcea o serie de experimente prin care încercă să facă vase de război invizibile. Astfel a fost cazul distrugătorului american USS Eldridge, care în anul cu pricina, în timpul unui astfel de experiment, nu a obţinut invizibilitatea ci a fost teleportat la 320 de km depărtare de locul în care se realiza experimentul, în plinul văz al echipajului vasului comercial SS Andrew Furuseth, pe care lucra şi Allende. După scurt timp de la teleportare, timp de ordinul minutelor, USS Eldridge dispare din noua locaţie şi reapare în locaţia iniţială. În continuare Allende povesteşte că unii membrii din personalul distrugătorului au început să aibă grave probleme de sănătate, halucinaţii, tumori, etc. ca urmare a expunerii la o cantitate atât de intensă de electromagnetism, folosit în experiment. Marinarii de pe USS Eldridge au fost constrânşi la păstrarea secretului sub ameninţarea unor consecinţe cât se poate de cumplite în caz contrar, unii din cei ce nu îşi păstraseră acestă obligaţie, dispărând sau murind subit.
Mai mult de atât, Allende pretinde în scrisoare ce i-a trimis-o lui Jessup că întregul experiment a fost realizat în baza teorie pentru unificarea câmpurilor elaborată de Einstein, o singură teorie care să explice toate fenomenele şi forţele din univers, o teorie la care Einstein a lucrat în timpul vieţii, nereuşind să o elaboreze. Totuşi în scrisoare, Allende, pretinde că marele savant a reuşit într-un final elaborarea acestei teorii dar a considerat-o prea periculoasă pentru a fi cunoscută public. Este important de menţionat că în acea perioadă, Albert Einstein a lucrat pentru Marina militară a Statelor Unite.
Allende pretinde cunoaşterea atât acestor informaţii atât din propria sa experienţă cât şi efectiv de la marinari de pe USS Eldridge. Mai mult, acesta prezintă în scrisoare o serie de nume de martori oculari care-i pot corobora povestea, însă nici unul din aceştia a nu putut fi găsit în realitate.

Citind cuprinsul scrisorii Jessup nu este convins de relatarea lui Allende şi îi cere acestuia mai multe detali şi informaţii pentru a-şi corobora povestea. După câteva luni acesta îi răspunde transmiţându-i că nu poate să-i ofere mai multe detalii.
Jessup deşi întrucâtva neconvins, face o serie de cercetări şi investigări asupra subiectului lovindu-se constant însă de piste moarte.

În primăvara anului 1957 are loc un eveniment ciudat. Jessup este contactat de către reprezentanţi ai Oficiul pentru Cercetări Navale care doresc o întrevedere cu el. La întâlnirea dintre aceştia este suprins când i se arată un exemplar din cartea sa. Deschizând-o remarcă faptul că erau realizate adnotări cu pixul pe marginile paginilor. Aparent Oficiul pentru Cercetări Navale era deosebit de interesat de aceste adnotări dacă s-a supus unui asemenea efort pentru a le cerceta. Rugat dacă poate să le identifice sau se le spună acestora orice cu privire la originea scrierilor, Jessup observă cu uimire că îi este cunoscut scrisul, e acelaşi de pe scrisoriile ce le primise el, era scrisul lui Allende. Oficialii marinei îi neagă, desigur, în mod categoric existenţa experimentului la încercările de a afla ceva de la aceştia.
În următorii anii Jessup devine obsedat de subiect, ajungând să-i consume întreaga viaţă. Scrie în mod obsesiv în jurul acestuia, dar în zadar căci editorii îi resping manuscrisele, iar în 1958 îl părăseşte şi soţia sa.

În 19 aprilie 1959 Jessup îl sună pe un bun prieten de-al său, dr. Manson Valentine, înţelegându-se să se întâlnească în următoarea zi, deoarece Jessup descoperise nişte dovezi covărşitoare în cazul Experimentului Philadelphia, pe care intenţiona să le publice.
La 20 aprilie 1959 Morris  K. Jessup este găsit mort în maşina sa, cu un tub prins în jurul ţevii de eşapament, tras cu celălalt capăt în interiorul maşinii rezultând în sufocarea acestuia. Moartea a avut loc înainte de întâlnirea cu prietenul său. Moartea a fost catalogată ca suicid şi aşadar nu s-a deschis niciodată o anchetă oficială şi nefăcându-se deci nici vreo autopsie.

Dacă Experimentul Philadelphia a existat cu adevărat este greu de zis. Tot ce putem face e să ne formăm o opinie în baza faptelor şi evenimentelor din jurul oamenilor care au avut, într-un fel sau altul, legătura cu acesta.

Biblia necunoscută. Partea a II-a

A fost Adam primul om?

O întrebare inutilă poate, căci răspunsul îl ştim atât de bine cu toţii, doar l-am auzit de atâtea ori. Adam este primul om pe care Dumnezeu l-a făcut, iar Eva prima femeie.
Am să-mi permit să contrazic, de dragul discuţiei, această paradigmă atât de puternic încleştată în tradiţia creştină. Argumentele pe care le voi aduce ţin exclusiv de cuvintele Bibliei. Nici mai mult, nici mai puţin.

După cum bine se cunoaşte, cartea sfântă ne spune că Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, odihnindu-se în cea de a şaptea. Pe parcursul creaţiei, omul ocupă ziua a şasea. Cu toate aceastea, Biblia, ducând povestea în mod cronologic, povesteşte cum Dumnezeu după ce se odihneşte în ziua a şaptea (deci după crearea omului) îl face din ţărână pe Adam, punându-l în grădina Edenului <Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.> Se sugerează că acesta nu a fost primul om, ci mai degrabă un experiment mai "special" întrucât a fost plasat în grădina Edenului, un loc unde să fie în siguranţă, unde să aibă tot ceea ce are nevoie fără a depune un efort în a le dobândi (hrană fără a vâna, o viaţă fără de boală, chiar eternă). Ulterior, Dumnezeu a luat o "mostră" din Adam, făcând-o astfel pe Eva. Dumnezeu îi creează pe cei doi lipsiţi de raţiune, de puterea de a distinge binele de rău, de a fi la urma urmei conştienţi de propria lor condiţie. Acest atribut inerent uman îl vor dobândi odată cu încălcarea singurei porunci pe care o primiseră în acel loc, gustând din fructul copacului cunoaşterii binelui şi a răului. Odată ce cuplul dobândeşte raţiunea este expulzat din Eden urmând să trăiască în salbăticie, să-şi câştige singuri hrana şi să lupte astfel pentru supravieţuire.

Un alt fragment interesant din Biblie care vine şi contrazice în mod subtil această paradigmă este cel ce relatează nelegiuirea lui Cain. Cain şi Abel sunt primii copii a lui Adam şi Eva, şi până în clipa în care Cain îl ucide pe Abel, sunt şi singurii copii ai celor doi. Fratele ucigaş blestemat fiind de Dumnezeu pentru actul său a plecat în ţinutul Nod unde, a cunoscut pe femeia sa! <După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.>
Mai mult de atât, după ce Dumnezeu îl însemnează pe Cain, acesta se teme că oriunde va fugi pe pământ cine îl va întâlni îl va ucide. Se sugerează în mod clar faptul că pe pământ se aflau la aceea vreme şi alţi oameni, atât prin teama lui Cain de a-i întâlni, cât şi prin faptul că acesta îşi găseşte o parteneră, căci Adam şi Eva vor avea fete abia ulterior acestei relatări, întrucât după fuga fiului lor dintâi, cei doi îl vor procrea pe Set.

Este o discuţie interesantă dacă Set şi-a luat ca femeie pe vreuna din surorile sale, ori o femeie din afara neamului lui Adam. Personal tind să cred cea din urmă variantă deoarece Biblia menţionează în felul următor: <Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.> Până la acest moment nu se relatează existenţa nici unei femei născută din Eva, dar ulterior se menţionează că Adam a avut pe lângă cei trei, mulţi fii şi fiice, sugerând că toţi aceştia s-au născut după Set.

Ca o concluzie pot spune că, în opinia mea, Biblia a fost greşit interpretată şi în acest sens de către majoritatea teologilor. Astfel Adam şi Eva nu au fost primii oameni, ci mai de grabă au fost primii oameni înzestraţi cu raţiune (cea pe care au dobândit-o odată cu consumarea fructului interzis), iar fii lor Cain şi Set şi-au găsit femei din afara descendeţei lor, din oamenii primordiali, sălbatici, făcuţi în ziua a şasea.

Biblia necunoscută. Partea I

Voi prezenta de-a lungul unor articole diferite o serie de elemente din Biblie, în special din Facere (Geneza) necunoscute pentru marea masă a oamenilor, ascunse sub ochii cititorilor, care ne pun inevitabil gândirea la lucru.

E Dumnezeu doar unul?

O astfel de întrebare cu câteva secole în urmă mi-ar fi rezervat cu siguranţă un loc cald şi luminos legat de un stâlp şi cu picioarele pe un rug, arzând. Chiar şi astăzi cu o asemenea întrebare risc să fiu privit cu nişte ochii suspicioşi de marea masă a oamenilor.
La biserică, la ora de religie pe care toţi am făcut-o în şcoală şi în chiar bunul simţ ortodox al fiecărui creştin răspunsul pare clar, Dumnezeu e doar unul, doar spune clar în Biblie şi în întreaga tradiţie creştină. Problema apare însă când la o lectură atentă, răspunsul nu este chiar aşa de simplu.
Biblia contrazice unitatea divină în câteva rânduri, cel mai semnificativ fiind în facerea omului: <Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!">. De ce e acest paragraf mai important în argumentare decât altele? Simplu, e singurul în facere lumii şi a omului în care Dumnezeu se referă la el (sau la ei), singurul în care face o asemănare între el şi o altă entitate ori fiinţă.
Următorul paragraf e la fel de interesant: <Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.> . După chipul şi asemănarea sa/a lor, nu creează deci o singură fiinţă ci două în asemănarea sa. Dualitatea creaţiei oglindeşte dualitatea Creatorului.
O concluzie simplă contrazice unitatea divină, cel puţin în percepţia timpurie, sugerând recunoaşterea în începuturile acestei religii, poate a unei perechi feminine a Zeului Suprem, cu care împreună formează noţiunea de Dumnezeu, de Yehova în limba ebraică (Cuplul primordial, creator al universului, dualitatea pasiv-activ, ne duce cu gândul la Ying-Yang-ul chinezesc).
Dacă a existat o asemenea concepţie la originea Vechiului Testament, cel mai probabil a fost pierdută în perioada timpurie a dezvoltării societăţii umane, sub puterea curentului patriarhal, care de altfel este foarte puternic evidenţiat în religia creştină.
O altă concluzie care ar putea să reiasă din aceste paragrafe este aceea că vechii evrei percepeau un întreg pantheon sub denumirea generică de Yehova, cu entităţi atât masculine cât şi feminine, asemănător majorităţii mitologiilor, spre ex: cea greacă cu Olimpienii săi.
Un alt paragraf biblic pare că vine să susţină această idee: <Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.>. Acest paragraf este primul din Psalmul cu nr. 81 şi este, în opinia mea, deosebit de grăitor, vorbind despre un soi de consiliu al Dumnezeilor, sugerând în mod clar multitudinea acestor entităţi şi existenţa unui "for de decizie" la nivel divin, să spun aşa. 
Trebuie să menţionez că s-a făcut precizarea în diferite teori esoterice sau paleoastronautice că această pluralitate a lui Yehova reprezintă o rasă extraterestră care ar fi creat rasa umană.
Acest "consiliu al zeilor" arată ca la originile credinţelor care au stat la baza Vechiului Testament, oamenii în mod clar nu percepeau o singură divinitate, ci o pluralitate, cel mai probabil de ambele sexe. Această credinţă a fost pierdută în negura veacurilor pentru marea masă de credincioşi, sub numeroasele manipulări şi modificări dictate de interesele politice ale fiecărui secol, nişte urme sterşe poate mai păstrându-se doar în creştinismul gnostic.

Un documentar ce merită vazut

Recomand cu cea mai mare caldură documentarul Revelations of the Pyramids. Documentarul pune sub semnul întrebării teoria clasică a construcţiei piramidelor de către egipteni cu uneltele rudimentare care le aveau la aceea vreme în doar 20 de ani. De asemenea se prezintă o teorie deosebit de interesantă cu privire la scopul acestora care transcede ideea de simplu mormânt. Documentarul este foarte bine documentat, se discută cu experţi de la istorie şi arheologie, la fizicieni, matematicieni, ingineri şi arhitecţi, prezentându-se în principiu atât părerile scenariştilor cât şi ale scepticilor şi este narat de bine cunoscutul actor, laureat al premiului Emmy, Brian Cox. În mare parte a timpului documentarul reuşeşte să fie unul obiectiv, cu mici scăpări însă pentru a-şi susţine ideea finală.

În varianta online îl puteţi găsi:
http://www.youtube.com/watch?v=ooy2LTJoMVM