Biblia necunoscută. Partea I

Voi prezenta de-a lungul unor articole diferite o serie de elemente din Biblie, în special din Facere (Geneza) necunoscute pentru marea masă a oamenilor, ascunse sub ochii cititorilor, care ne pun inevitabil gândirea la lucru.

E Dumnezeu doar unul?

O astfel de întrebare cu câteva secole în urmă mi-ar fi rezervat cu siguranţă un loc cald şi luminos legat de un stâlp şi cu picioarele pe un rug, arzând. Chiar şi astăzi cu o asemenea întrebare risc să fiu privit cu nişte ochii suspicioşi de marea masă a oamenilor.
La biserică, la ora de religie pe care toţi am făcut-o în şcoală şi în chiar bunul simţ ortodox al fiecărui creştin răspunsul pare clar, Dumnezeu e doar unul, doar spune clar în Biblie şi în întreaga tradiţie creştină. Problema apare însă când la o lectură atentă, răspunsul nu este chiar aşa de simplu.
Biblia contrazice unitatea divină în câteva rânduri, cel mai semnificativ fiind în facerea omului: <Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!">. De ce e acest paragraf mai important în argumentare decât altele? Simplu, e singurul în facere lumii şi a omului în care Dumnezeu se referă la el (sau la ei), singurul în care face o asemănare între el şi o altă entitate ori fiinţă.
Următorul paragraf e la fel de interesant: <Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.> . După chipul şi asemănarea sa/a lor, nu creează deci o singură fiinţă ci două în asemănarea sa. Dualitatea creaţiei oglindeşte dualitatea Creatorului.
O concluzie simplă contrazice unitatea divină, cel puţin în percepţia timpurie, sugerând recunoaşterea în începuturile acestei religii, poate a unei perechi feminine a Zeului Suprem, cu care împreună formează noţiunea de Dumnezeu, de Yehova în limba ebraică (Cuplul primordial, creator al universului, dualitatea pasiv-activ, ne duce cu gândul la Ying-Yang-ul chinezesc).
Dacă a existat o asemenea concepţie la originea Vechiului Testament, cel mai probabil a fost pierdută în perioada timpurie a dezvoltării societăţii umane, sub puterea curentului patriarhal, care de altfel este foarte puternic evidenţiat în religia creştină.
O altă concluzie care ar putea să reiasă din aceste paragrafe este aceea că vechii evrei percepeau un întreg pantheon sub denumirea generică de Yehova, cu entităţi atât masculine cât şi feminine, asemănător majorităţii mitologiilor, spre ex: cea greacă cu Olimpienii săi.
Un alt paragraf biblic pare că vine să susţină această idee: <Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.>. Acest paragraf este primul din Psalmul cu nr. 81 şi este, în opinia mea, deosebit de grăitor, vorbind despre un soi de consiliu al Dumnezeilor, sugerând în mod clar multitudinea acestor entităţi şi existenţa unui "for de decizie" la nivel divin, să spun aşa. 
Trebuie să menţionez că s-a făcut precizarea în diferite teori esoterice sau paleoastronautice că această pluralitate a lui Yehova reprezintă o rasă extraterestră care ar fi creat rasa umană.
Acest "consiliu al zeilor" arată ca la originile credinţelor care au stat la baza Vechiului Testament, oamenii în mod clar nu percepeau o singură divinitate, ci o pluralitate, cel mai probabil de ambele sexe. Această credinţă a fost pierdută în negura veacurilor pentru marea masă de credincioşi, sub numeroasele manipulări şi modificări dictate de interesele politice ale fiecărui secol, nişte urme sterşe poate mai păstrându-se doar în creştinismul gnostic.