Simbolistica ezoterică a dolarului american

Bine cunoscuta piramidă cu vârful tăiat, deasupra căreia se află delta luminoasă cu ochiul atotvăzător, alături de fraza de la baza sa Novus Ordo Seclorum plasate pe spatele bancnotei de 1 dolar american, au surescitat de-a lungul timpul, preponderent în ultimii ani, numeroase discuţii şi teorii conspiraţioniste care mai de care mai fanteziste, având ca temă principală Noua Ordine Mondială.

Pentru aceia dintre voi care nu sunteţi familiarizaţi cu noţiunea de mai sus, am să vă fac o scurtă prezentare.

Noua Ordine Mondială este una dintre cele mai râspândite teme din lumea cunoaşterii alternative şi în acelaşi timp una dintre cele mai variate, mergând de la influenţa ocultă a famililor Rothschild şi Rockefeller asupra economiei şi politicii mondiale, până la teoriile lui David Icke care susţine că marile familii conducătoare şi influente la nivel global descind în realitate din şopârle venite de multe milenii din alte dimensiuni, având ca şi scop subjugarea speciei umane, iar lidera acestor reptilieni fiind însăşi Regina Angliei. Cât de nebună v-ar părea această teorie, ea se bucură de un public deosebit de răspândit, iar cărţiile autorului său, David Icke, putem spune că se vând precum pâinea caldă. Ca o finalitate însă, se păstrează consecvenţa diferitelor alteraţii ale teoriei prin susţinerea existenţei unui Guvern Mondial, aflat în umbră, care urmăreşte distrugerea democraţiei şi subjugarea independenţei şi libertăţii tuturor cetăţenilor lumii.

Cel mai adesea însă, Noua Ordine Mondială este pusă în cârca masoneriei. Idea a luat naştere pe data de 16 ianuarie 1991, când după bombardarea Bagdadului de către armata americană, preşedintele S.U.A. George H. W. Bush a proclamat prin discursul său o nouă ordine mondială. Cuvintele au fost suficiente pentru a stârni imaginaţia conspiraţioniştilor, deşi Bush făcea referire expresă la coeziunea alianţei statelor industriale pentru a contracara agresiunile militare la nivel global, fiind aşadar o elogie adusă O.N.U. şi nimic mai mult.

Revenind la bancnota de 1 dolar, simbolistica regăsită pe aceasta a pus paiele necesare pe focul teoriei conspiraţiei şi cele arătate în imaginea de mai sus devenind simbolurile Noii Ordini Mondiale.

După cum nu mai este nici un secret acum, se cunoaşte faptul că un foarte mare număr din Părinţii Fondatori ai americii erau masoni. Astfel unii specialişti sunt de părere că 50 din cei 56 de semnatari ai Declaraţiei de Independenţă erau membrii ai vreunei loje masonice, alţii însă reducând numărul până la 8. Cert este însă că unele din cele mai proeminente figuri americane au făcut parte din acestă frăţie ocultă, precum Benjamin Franklin şi mai ales George Washington, care la învestitura sa în funcţia de preşedinte al S.U.A. a ales să depună jurământul pe o Biblie masonică. Având acestea în vedere este adevărat că bancnota de 1 dolar cuprinde însemne ale acestei organizaţii, însă ele sunt departe de a fi atât de diabolice precum le prezintă cei mai mulţi pseudo experţii în ştiinţa misterelor.

Interpretarea dată simbolisticii bancnotei trebuie aşadar raportată la contextul istoric în care ea a luat naştere.

1. Sintagma latină Novus Ordo Seclorum aflată la baza piramidei este, aparent, indiciul evident al adevăratei intenţii a celor ce ne conduc din umbră, sau cel puţin aşa cred majoritate entuziaştilor necunoscători de latină care traduc sintagma ca Noua Ordine Mondială sau Noua Ordine Seculară. Greşite total însă ambele variante, în realitate traducerea corectă din latină fiind O nouă ordine pentru generaţii şi trebuie privită în contextul semnării Declaraţiei de Independenţă după înfrângerea britanicilor de către colonişti americani care erau subjugaţi de către Coroană. Aşadar fraza se referă la câştigarea independenţei şi asigurarea libertăţii generaţiilor ce vor urma prin sacrificiul făcut de americanii ce şi-au dat viaţa în sângerosul război.

2. Piramida nefinalizată este un simbol masonic care reprezintă lupta umană pentru iluminare şi perfecţionare, dusă de-a lungul vieţii de fiecare dintre noi, întotdeauna aproape, dar niciodată perfectă, finalizată. În contextul aşezării sale pe dolar ea căpătă un înţeles macroscopic reprezentând chiar democraţia spre care S.U.A. accede ideologic. Piramida reprezentând în acest caz construcţia unui stat democratic, fiind nefinalizată deoarece perfecţiunea nu poate fi atinsă de om şi deci nici de sistemele create de el, însă cu toate acestea se accede spre ea.

3. Una dintre cele mai emblematice simboluri masonice din lume, Delta luminoasă pluteşte deasupra piramidei nefinalizate. În acest context îl simbolizează pe Dumnezeu, ori divinitatea supremă creatoare, care aşezată fiind deasupra, veghează asupra construcţiei americane, fapt reiterat şi de fraza In God we trust aflată pe aceiaşi faţă a bancnotei de 1 dolar. Triunghiul în sine reprezintă trinitatea sau Tri-Unitatea, o noţiune regăsită în toate marile tradiţii ale lumii (Creştinism: Tatăl-Fiul-Sf. Duh; Brahmanism: Brahma-Vişnu-Shiva; Alchimie: Sulf-Mercur-Sare, Masonerie: Libertate-Fraternitate-Egalitate) simbolizând inteligenţa atotcuprinzătoare. Razele care emană din aceasta reprezintă raţiunea, insinuând că nou înfiinţatul stat american va fi unul ghidat de obiectivism şi raţiune şi nu de tradiţii şi doctrine bătrâne fără substanţă, precum se întâmpla încă la acea vreme pe teritoriul Europei.

4. Numărul 13 apare în mod repetitiv ascuns în simbolurile ce acoperă bancnota. Astfel, avem 13 trepte ale piramidei, 13 săgeţi în gheara dreaptă a vulturului, 13 fructe pe creanga din gheara stângă, 13 stele deasupra capului vulturului. Sugerat de unii că şi acesta are o semnificaţie satanico-masonică ocultă, în realitate el reprezintă cele 13 state americane ce şi-au proclamat independenţa faţă de Imperiul Britanic, adoptând Declaraţia de Independenţă din 4 iulie 1776, iar numărul 13 nu are nici o relevanţă simbolistică din perspectivă masonică.

 

Concluzionând, deşi este adevărat că moneda americană conţine simboluri ezoterice masonice, acestea nu simbolizează dorinţa de dominare mondială, ci sunt o expresie a principiilor democratice ale Părinţiilor Fondatori manifestată prin simbolistica. Trebuie avut în vedere faptul că la acea vreme masoneria oferea mediul necesar dezvoltării unor filozofii şi idei acţionând ca un think-tank, protejându-şi membrii de gheara lungă şi obtuză a Bisericii Catolice şi persecuţile sale.

Femeia Papă

Deşi poate părea ciudat, unele izvoare istorice prezintă stăpânirea scaunului pontif, de către un Papă atipic care în 858 în timpul unei ceremonii publice, încercând să se urce în şaua calului intră în travaliu şi dă naştere, în faţa mulţimii îngrozite, unui băiat. Da, e primul şi ultimul (până acum) Papă - femeie.
Pe numele ei asumat John Anglicus, căci numele său feminin adevărat este pierdut în negura istoriei, se crede că s-a născut din părinţi englezi şi a crescut pe teritoriul Germaniei actuale, unde a studiat la o mănăstire limbile latină şi greacă. De aici a pornit aventura ei, întrucât în acele vremuri femeile nu erau educate, ea profitând de cunoştinţele dobândite la mănăstire se deghizează în băiat, iar în jurul vârstei de 12 ani pleacă la Atena, însoţită de un călugăr ce avea să-i fie mentor şi amant în acelaşi timp şi suspectat de unii a fi chiar tatăl copilului. Cu timpul ajunge să se mute la Roma unde se remarcă ca fiind un scrib talentat. Ajungând să lucreze la biroul papal, reuşeşte în scurt timp să urce pe scara ierarhică ajungând în cele din urmă cardinal, iar în 855 ajunge să fie aleasă Papa datorită cunoştinţelor sale excepţionale a scripturilor (cu toţii crezând desigur că e vorba de un bărbat).
Domnia sa durează, conform celor mai multe surse, puţin peste 2 ani, până la momentul naşterii publice, când se spune că ar fi fost ucisă imediat de către mulţimea furioasă.
Cert este că o serie de cronici bisericeşti începând cu un secol distanţă conseamnează întregul episod. Desigur, Biserica catolică respinge povestea ca un simplu mit şi insistă că linia scaunul pontif a fost stăpânit fără întrerupere numai de către bărbaţi. Viitori papi însă au evitat să mai treacă prin intersecţia Vicus Papissa din Roma unde Papa Ioan ar fi fost "deconspirat" şi ucis/ă.

Codul lui Da Vinci şi Prioria Sionului

Deşi conştient fiind de relativa distanţă temporală dintre romanul lui Dan Brown şi prezentul articol, venit în acest context poate puţin cu întârziere, am constatat că există încă suficient de multe persoane care au luat de bun şi cu titlu de adevăr premiza faimosului best-seller, motiv pentru care m-am decis să aştern mici lămuriri istorice.

Relaţia amoroasă dintre Iisus şi Maria Magdalena nu este nici de departe invenţia autorului, precum nu este nici existenţa unei linii genealogice pornite de la aceştia. Aceste idei sunt teme larg răspândite în lumea istoriei alternative şi a teoriilor conspiraţioniste. Cu toate acestea, prin excelenta elaborare a thrillerului Codul lui Da Vinci, Dan Brown a reuşit să introducă cititorii "neiniţiaţi" într-o lume a misterelor, a societăţilor secrete şi a teoriilor alternative, ducând la întrepătrunderea cunoaşterii neacceptate cu cultura populară modernă.
Romanul prezintă (cu titlu de adevăr) existenţa unei societăţi secrete ce are ca scop protejarea descendeţilor Mântuitorului, numită Prioria Sionului. Nici această din urmă temă nu e nouă, existând mulţi alţi scriitori de succes şi oameni de seamă care au dat crezare acestei idei, fiind prima dată adusă în atenţia publicului larg (însoţită de supoziţia existenţei unor descendeţi ai lui Iisus) în cartea The Holy Blood and the Holy Grail din 1982.

Pierre Plantard

Societatea secretă, denumită Prioria Sionului, este însă nimic mai mult decât o farsă elaborată, a cărei autor este un francez pe nume Pierre Plantard. Acesta a înregistrat societatea în 1956 în orăşelul Annemasse din sud-estul Franţei şi pentru o bună bucată de vreme a fost şi unicul membru. Prioria nu fusese prima sa încercare de a înfiinţa o societate ocultă. În urmă cu 16 ani Plantard mai avuse o tentativă, organizând societatea ezoterică Alpha Galates, având 12 nivele de iniţiere. Profitând de "moda" vremii a populaţiei din occident, de a face parte dintr-o societate secretă, Plantard a început să răspândească zvonuri cu privire la magnitudinea prioriei, la originile sale antice şi ezoterice, insinuându-o ca o continuare a Ordinului Cavalerilor Templieri, iar pe sine ca un descedent din însuşi regii Merovingieni ai Franţei, mergând până într-acolo în a-şi schimba numele, adâugându-şi terminaţia "de Saint-Clair" şi prezentând o legătură (fictivă) dintre el şi adevărata familie Sinclair a Scoţiei. Până şi numele societăţii este un indiciu al falsului, astfel denumirea de Sion, a fost inspirată din denumirea unui deal din apropriere de Annemasse, care poartă acelaşi nume, precum şi a localităţii aferentă acestuia, loc frecventat şi agreat de Plantard pentru recreere.
Acesta crează o listă fictivă cu foştii Mari Maeştrii ai societăţii sale, incluzând nume răsunătoare precum Leonardo Da Vinci, Victor Hugo, Isaac Newton sau Nicolas Flamel.
În 1965, Plantard alături de un prieten de-al său, Philippe de Cherisey, falsifică două pergamente, pe care pretind că le-au descoperit într-un pilon de la biserica de la Rennes-le-Chateuau, care prin intermediul unor mesaje codificate confirmau legătura dintre Prioria Sionului şi regii Merovingieni, publicând şi o carte care elaborează subiectul sub pseudonimul Gerard de Sede. Cei doi duc farsa un pas mai departe, elaborând şi un document "secret" de 27 de pagini atribuit unui anume Philippe Toscan du Plantier pe care îl introduc în Biblioteca Naţională a Franţei în 1967. Documentul detaliază istoria societăţii, reiterează legătura cu Merovingienii, arătându-l pe Plantard ca fiind descendentul acestora şi prezintă lista Marilor Maeştrii ai Prioriei de-a lungul secolelor. Ulterior Plantard pretinde că descoperă aceste documente, care au ajuns să fie cunoscute ca Dosarele Secrete (Dossiers Secrets) şi au devenit subiectul a trei documentare britanice de la acea vreme, precum şi best-sellerului The Holy Blood and the Holy Grail.
După 1984 Plantard încearcă să se distanţeze de circul creat în mass media cu privire la existenţa unei linii de sânge a lui Iisus şi implicit şi de idea Prioriei Sionului. În 1993, atras în instanţă într-un conflict implicând societatea, recunoaşte sub jurământ că el a inventat-o şi că toate afirmaţiile cu privire la istoria acesteia erau numai minciuni.
Foarte mulţi dintre cei ce au susţinut existenţa unei linii genealogice de la Iisus şi Maria Magdalena, s-au bazat pe dosarele secrete ale lui Plantard, precum şi pe pergamentele acestuia, care doar în timpuri mai recente au fost arătate ca fiind falsuri. Lăsând acestea la o parte, există foarte puţine dovezi care să susţină această teorie.
În romanul lui Dan Brown, se găsesc însă şi alte mici erori, cum ar fi afirmaţia cu privire la litera V - autorul susţine că este un simbol antic şi neechivoc al feminităţii. Deşi a fost folosit uneori (destul de rar) şi în acest context, V nu simbolizează în principiu feminitatea, fiind folosit de nenumărate ori cu nenumărate înţelesuri şi interpretări diferite. Nici steaua cu cinci colţuri (pentagrama) nu este un simbol exclusiv al zeiţei Venus precum se susţine în roman. De fapt, în ezoterism acest simbol este foarte larg raspândit şi reprezintă forţa umană, voinţa, stăpânirea naturii de către om.
Cu toate acestea este clar că romanul Codul lui Da Vinci a avut un mare impact asupra culturii moderne, îndreptând tot mai mulţi oameni spre minunata lume a misterelor.